marți, 20 martie 2018

O poveste despre frică


Dragi părinți și profesori,
Uneori frica le blochează copiilor multe momente de bucurie. Este motivul pentru care am scris rândurile de mai jos. Sper să vă sprijine în discuțiile cu cei mici:

Mili era o pisicuță drăgălașă, foarte veselă și jucăușă. Și avea Mili un prieten bun, bun: pe câinele Artur. Acesta era bătrân și nu mai lătra deloc. De cele mai multe ori stătea sub un nuc și - când nu asculta poveștile pe care i le istorisea Mili - dormita cât era ziua de lungă.
Într-o zi însă, Mili a auzit că o să vină în curând hinghierii în cartier. Nu știa ea prea bine ce însemna cuvântul hinghieri, dar o rândunică cu care s-a întâlnit în chiar dimineața aceea i-a spus că ei îi prind pe câini și îi duc undeva la o „închisoare”.
Din acel moment Mili nu a mai fost pisicuța veselă pe care o știa toată lumea. De fiecare dată când auzea o mașină se îngrijora: nu cumva au venit hinghierii să-l ia pe Artur?
Spre exemplu, trecea mașina de lapte și lăptarul  îi aducea întotdeauna și lui Mili un castronel cu smântână. Dar Mili de îngrijorată ce era nu se mai bucura când auzea motorul mașinii. Îi era tare frică și până să își dea seama că era doar lăptarul intra într-o panică teribilă.
Timpul a trecut și într-o zi chiar au venit hinghierii. Mili a fugit repede, repede să-l anunțe pe Artur ca să se ascundă, dar sub bătrânul nuc locul era gol. În timpul în care ea fusese ocupată să fie îngrijorată pe prietenul ei îl adoptase o bătrânică și îl luase cu ea la țară unde avea o curte mare și un nuc la fel de bătrân ca ei doi. Așa că, în acea zi, hinghierii au plecat cu mâna goală din cartier.
Dar Mili a rămas tot la fel de speriată. Ori de câte ori auzea un motor de mașină tresărea și simțea nevoia să meargă să anunțe pe cineva.
Noroc că într-o zi bătrânica care îl adoptase pe Artur a trecut din nou prin cartier și a văzut-o pe biata noastră pisicuță. De altfel, nici nu mai era o pisicuță, era deja o pisică în toată regula cu „vechime”. Bătrâna s-a gândit că are o curte mare și că poate să adopte și o pisică pe lângă câinele pe care deja îl avea. Așa a ajuns Mili la țară unde - spre norocul ei - mașinile treceau rar, atât de rar încât după un timp a reușit să uite de frica ei de hinghieri.
Dar timpul în care Mili a fost speriată DEGEBA nimeni nu i l-a mai dat înapoi!

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Povestea unui fulg de nea

I
Iarna aceea nu ninsese încă
Zile la rând copiii priviseră norul
Își ascunseseră în liniștea adâncă
Păsările, degeaba, zborul...

Fulgii aveau rău de înălțime
Sau poate se îndrăgostiseră de cer
Poezia iernii nu mai avea rime
Și nici ger.

Primăvara apăruse deja în copacii mai înalți
Când un fulg neatent a alunecat
Zborul lui le-a dat curaj celorlalți
Să ningă-au învățat.

Uneori să începi ceva e foarte greu
Alteori totul începe cu-o eroare
Dar fiecare drum e drumul tău
Și are un rol, un loc, un sens ... dacă ai răbdare!




joi, 12 octombrie 2017

Tablouri

Unii oameni își țin regretele în fotografii,
Alții își ascund visurile neîmplinite în copii...

Eu mi le-am pus pe toate într-o corabie veche
Făcută de un pictor bătrân fără o ureche...

Dintr-un tablou ce zăcea în camera mea,
Îngropat ca o fereastră: după-o perdea.

Doar noaptea îi mai dădeam drumul prin grădină
Atunci culorile lui se umpleau de lumină.

Însă într-o zi, când am dat la o parte perdeaua,
Tabloul fugise, i se scursese vopseua!

Și în rama goala crescuse o fereastră adevărată

De atunci, nu mai regret nimic, niciodata...  

sâmbătă, 29 iulie 2017

Liniștea unei duminici

E liniște-n jur, o liniște cladă, nefirească
Că până și cafeaua rămasă în cană ... cască.

Doar vântul mai răvășește norii prin fereastră
Și-i agață în copac ca pe o rochie albastră.

Trece pe stradă copilăria cu mama de mână
O aud râzând în amintire, nu vrea să rămână,

Dar îmi lasă în urechi urma unui zâmbet tăcut

Și liniștea veselă a unui nou început.
 ACUM LA 6 LEI!

Acum la 6 lei - cel mai mic preț de pe piață!


miercuri, 28 iunie 2017

Invitație

Afară seceta încearcă să soarbă,
Până și umbra firului de iarbă...

Iar cerul transpiră prin toți porii,
Dar ploaia a uitat acasă norii...

De aceea am rugat-o pe Iarnă să-mi împrumute
Cateva lucruri de la "obiecte pierdute"

Două mii de fulgi si un derdelus mare
Cine vrea ... este invitat la o mică ninsoare!

vineri, 26 mai 2017

Îndemn pentru prietenii mei

Am obosit și am lăsat zilele să treacă,
Fără să le mai dau aripi, fără să-mi placă,
Și am considerat că așa este bine,
Să nu mai stresez timpul ... cu mine,

Dar vine o zi - o zi sau o noapte,
Când strângi filele rupte înapoi în carte,
Când ieși din mulțime și îți joci rolul,
Când zbori singur, când părăsești stolul.

O zi sau o noapte - când te ridici
Să faci din lacrimile tale un BICI!


sâmbătă, 6 mai 2017

O poveste

Rămasă de la ultima ploaie mare,
O baltă după un colț de umbră se ascundea
Nu o mai găsise nicio rază de soare
Și nimic nu se mai reflecta în ea...

Zilele treceau, seceta o privea cu milă,
Și când ploaia a plantat iar bălți fara mal,
Biata de ea s-a simțit bătrână si inutilă
Și a fost împinsă toată intr-un canal...

În viața este bine să lași uneori lucrurile să meargă mai departe...