duminică, 4 septembrie 2016

Drumul

Uneori drumul pe care trebuie să mergi
Nu a fost încă inventat și alegi
Un alt drum, unul mai drept și mai mare
Asfaltat, plin de veselie și de culoare.

Iar primul drum rămâne-n uitare
Nici nu s-a născut și iată că aproape moare.

Apoi, într-o zi când crezi că ai terminat
C-ai ajuns la destinație, vezi că te-ai înșelat
Drumul  ușor, frumos, asfaltat,
Nu era decât un cerc colorat

Și că primul drum nu fusese construit
Pentru că Tu trebuia să-l faci și-ai fugit!

Mai ai o singură șansă; acum, astăzi, în această secundă...




marți, 23 august 2016

Zidul

La marginea pădurii este un zid
Înalt, vechi, pe alocuri dărâmat
Copacii își mai aruncă uneori
Câte vreo creangă peste el din curiozitate
Iar vântul duce dincolo frunze fără viză.

Orașul gâfâie cald, murdar și arid
Dicolo de zid. Pădurea tace - poate a uitat
Că sub clădirile lui zac tăiați frați și surori
Că le-a fost furată lumea și un petec de cer, de libertate
Unde ultimii doi nori, storși de puteri, fac dializă.

Și totuși noaptea se aud glasuri. Invalid
Orașul lasă oamenii să iasă la colindat
Cu brațele ridicate ca niște ramuri
Degetele lor poartă frunze de logodnă luate în rate
Revoluția a început: și nu poate să fie remiză!




sâmbătă, 23 iulie 2016

Cine ești tu,TINEREȚE?


Ieri mi-am găsit tinerețea
Ascunsă după o ușă pe care eu
Am uitat-o închisă
Avea pe față același zâmbet, avea
Pe mână sărutul meu
Doar privirea îi era puțin învinsă...

Ne-am privit lung
Inima îmi bătea tare în piept
Dar bătrânețea mă chema la masă întruna
Era târziu și se putea să nu mai ajung
Nici măcar la desert
Așa că am închis ușa pentru totdeauna...

sâmbătă, 9 iulie 2016

Identitate


Am obosit să consiliez norii
Și să le găsesc ploi la matrimoniale
Nu mai vreau să-i spun furtunii
Să facă cursuri de management al furiei!

Vreau să mă uit în altă parte
Atunci când fulgerul face fotografii
Cu prea mult blitz. Să nu mai ameninț
Tunetul cu tulburarea liniștii publice...

Dar fereastrele casei mele nu vor să stea închise
Cred că într-o viață anterioară au fost aripi...





duminică, 26 iunie 2016

Cald

Este atât de cald afară
Că am declarat ilegal frigiderul
Și am chemat pompierii aseară
Să stingă asfințitul, să inunde cerul.

Pe facebook cineva a postat joi
„Vând nori proaspeți, reîncărcabili”
Dar nimeni nu mai avea ploi.
Și norii nu se pot umple cu lacrimi

Și așa trece ziua, clocotită
Că noaptea miroase a ciocolată topită




luni, 13 iunie 2016

Inevitabila iarnă

părintele
Timpul prăbușit în genunchi
Așteapta să fie iertat. La copacul vieții
Crengile se desprindeau de pe trunchi
Și începeau să zboare ca niște păsări
Dând tare din frunze spre zări
Care nu se născuseră încă...

Tinerețea m-a mai privit doar o clipă
Apoi s-a dus să prindă din urmă copilăria
Soarele zilei făcuse gripă
Și se lăsase invadat de nori
Și de ploi uscate ca niște flori
Ce nici nu știau că sunt artificiale...

Atunci am văzut-o: sprijinită în baston
Mă aștepta răbdătoare bătrânețea
Trenul meu oprea încet, încet la peron
Îmi pierdusem deja bagajul în atâtea gări
Că nu îmi mai permiteam alte plecări
Și am coborât cu capul descoperit și pălăria în mână!

Pășind tiptil pe urmele pașilor mei
Venise iarna
Și toate trenurile fuseseră anulate.

vineri, 10 iunie 2016

Flori de tei

Când vine vara teiul meu își pierde
Frunzele. Nu poate să le-ascundă
Ca niște bulgări de zăpadă verde
În asfințitul casei mele le scufundă.

Atunci, de undeva din asfaltul fierbinte,
Curge un parfum de cer spre norii grei.
Iar bălților le apar riduri pe frunte
Și fulgi pe buzele umede. Fulgi de tei.