Își părăsise
funzele, copacii, tot
Primii fulgi își
înfigeau dinții albi
În văzduhul ce dăduse
în clocot.
Bătrânețea nu mai
avea răbdare
Urma iarna celor
o mie de ani
Banca nu făcea
împrumuturi de soare
Eu nu mai aveam
ce face cu bani.
Apoi într-o
noapte, când încercam,
Să prind pietrele
evadate din drum
Am găsit un surâs
cald: eu eram
M-am aprins și am
făcut iarna scrum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu