Ieri cineva a
săpat în mijlocul orașului o groapă
De atunci groapa
tot crește deși nimeni nu mai sapă
Nu este groapa
lui, nu este a ta, nu este a mea
Dar groapa flămândă
ne cheamă pe toți la ea.
Orașul întreg se
scurge pe acolo, pe aici,
Groapa înghite
tot: clădiri mari și case mici
Dacă nu facem
ceva până mâine tot ce-am avut
Am strâns și am
construit o să fie pierdut.
Timpul trece, nimeni
nu găsește-o soluție
Am pierdut din
memorie semnul de revoluție
Apoi, când totul
părea pierdut, un copil a plantat
Un copac și
astfel groapa s-a astupat.
Dar nu vă
bucurați încă, sigur o altă groapă
Chiar acum în
fundația viselor noaștre sapă, sapă...
Iar dacă copilul
acela o să crească mare
Cine o să mai
salveze orașul oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu