Nu vei vedea furtuna de ai ferestrele închise
Nici frunzele când sunt de Toamnă compromise
Nu vei afla cum este să
alergi cu brațele despletite
Ca o cruce de foc
pe care tristețea o înghite.
Vei sta ascuns în mica ta închisoare
Care nu are noapte
și nici ziuă nu are
La școala vieții o să apari în catalog absent
Fără amintiri,
fără viitor, fără prezent...
De aceea te rog să-ți amintești de poveste
Ești cel care
crește: lovește, trăiește, iubește...
Chiar dacă
lacrima ți-a confiscat astăzi obrazul
Vei învăța să
râzi și să ignori necazul.
Vei merge mai
departe prin ploaie, furtună,
Vei strânge din
dinți dar vei ține de mână
Tot viitorul pe
care-l vei putea smulge
Și vei ajunge
ACOLO ... chiar dacă vei plânge!