Cald

Este atât de cald afară
Că am declarat ilegal frigiderul
Și am chemat pompierii aseară
Să stingă asfințitul, să inunde cerul.

Pe facebook cineva a postat joi
„Vând nori proaspeți, reîncărcabili”
Dar nimeni nu mai avea ploi.
Și norii nu se pot umple cu lacrimi

Și așa trece ziua, clocotită
Că noaptea miroase a ciocolată topită

Inevitabila iarnă

Timpul prăbușit în genunchi

Așteapta să fie iertat. La copacul vieții
Crengile se desprindeau de pe trunchi
Și începeau să zboare ca niște păsări
Dând tare din frunze spre zări
Care nu se născuseră încă...

Tinerețea m-a mai privit doar o clipă
Apoi s-a dus să prindă din urmă copilăria
Soarele zilei făcuse gripă
Și se lăsase invadat de nori
Și de ploi uscate ca niște flori
Ce nici nu știau că sunt artificiale...

Atunci am văzut-o: sprijinită în baston
Mă aștepta răbdătoare bătrânețea
Trenul meu oprea încet, încet la peron
Îmi pierdusem deja bagajul în atâtea gări
Că nu îmi mai permiteam alte plecări
Și am coborât cu capul descoperit și pălăria în mână!

Pășind tiptil pe urmele pașilor mei
Venise iarna
Și toate trenurile fuseseră anulate.

Flori de tei

Când vine vara teiul meu își pierde

Frunzele. Nu poate să le-ascundă
Ca niște bulgări de zăpadă verde
În asfințitul casei mele le scufundă.

Atunci, de undeva din asfaltul fierbinte,
Curge un parfum de cer spre norii grei.
Iar bălților le apar riduri pe frunte
Și fulgi pe buzele umede. Fulgi de tei.