Tablouri

Unii oameni își țin regretele în fotografii,

Alții își ascund visurile neîmplinite în copii...

Eu mi le-am pus pe toate într-o corabie veche

Făcută de un pictor bătrân fără o ureche...

Dintr-un tablou ce zăcea în camera mea,

Îngropat ca o fereastră: după-o perdea.

Doar noaptea îi mai dădeam drumul prin grădină

Atunci culorile lui se umpleau de lumină.

Însă într-o zi, când am dat la o parte perdeaua,

Tabloul fugise, i se scursese vopseua!

Și în rama goala crescuse o fereastră adevărată

De atunci, nu mai regret nimic, niciodata...  

Liniștea unei duminici

E liniște-n jur, o liniște cladă, nefirească

Că până și cafeaua rămasă în cană ... cască.

Doar vântul mai răvășește norii prin fereastră

Și-i agață în copac ca pe o rochie albastră.

Trece pe stradă copilăria cu mama de mână

O aud râzând în amintire, nu vrea să rămână,

Dar îmi lasă în urechi urma unui zâmbet tăcut

Și liniștea veselă a unui nou început.

Acum la 6 lei - cel mai mic preț de pe piață!

Invitație

Afară seceta încearcă să soarbă,
Până și umbra firului de iarbă...

Iar cerul transpiră prin toți porii,
Dar ploaia a uitat acasă norii...

De aceea am rugat-o pe Iarnă să-mi împrumute
Cateva lucruri de la "obiecte pierdute"

Două mii de fulgi si un derdelus mare
Cine vrea ... este invitat la o mică ninsoare!

Îndemn pentru prietenii mei

Am obosit și am lăsat zilele să treacă,
Fără să le mai dau aripi, fără să-mi placă,
Și am considerat că așa este bine,
Să nu mai stresez timpul ... cu mine,

Dar vine o zi - o zi sau o noapte,
Când strângi filele rupte înapoi în carte,
Când ieși din mulțime și îți joci rolul,
Când zbori singur, când părăsești stolul.

O zi sau o noapte - când te ridici
Să faci din lacrimile tale un BICI!

O poveste

Rămasă de la ultima ploaie mare,
O baltă după un colț de umbră se ascundea
Nu o mai găsise nicio rază de soare
Și nimic nu se mai reflecta în ea...

Zilele treceau, seceta o privea cu milă,
Și când ploaia a plantat iar bălți fara mal,
Biata de ea s-a simțit bătrână si inutilă
Și a fost împinsă toată intr-un canal...

În viața este bine să lași uneori lucrurile să meargă mai departe...

Copilărie

Când ești copil viața-i o gumă de mestecat
Are - la început - o aromă puternică, tare,
Dar într-o zi îți amintești c-ai uitat,
De ce mesteci... și mesteci în continuare.

Alteori te grăbești, o înghiți și-ți e rău,
Dar pofta te face să cumperi din nou...

Și crești și o pierzi și altcineva, un străin,
Calcă pe ea și i se lipește de pantof și doare,
Când pleacă cu viața ta mai departe. Apoi vin
Alți străini și iei și tu viața cuiva în picioare...

Cu timpul...

Uneori, atunci când crești,

Începi să vezi până departe

Și găsești

Lucruri pe care nu le-ai pierdut niciodată

Alteori, atunci când îmbătrânești,

Nu mai vezi

Și pierzi,

Lucrurile pe care le-ai avut întotdeauna...