Rămasă de la ultima ploaie mare,
O baltă după un colț de umbră se ascundea
Nu o mai găsise nicio rază de soare
Și nimic nu se mai reflecta în ea...
Zilele treceau, seceta o privea cu milă,
Și când ploaia a plantat iar bălți fara mal,
Biata de ea s-a simțit bătrână si inutilă
Și a fost împinsă toată intr-un canal...
În viața este bine să lași uneori lucrurile să meargă mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu