Alții își ascund
visurile neîmplinite în copii...
Eu mi le-am pus
pe toate într-o corabie veche
Făcută de un
pictor bătrân fără o ureche...
Dintr-un tablou
ce zăcea în camera mea,
Îngropat ca o fereastră:
după-o perdea.
Doar noaptea îi
mai dădeam drumul prin grădină
Atunci culorile lui
se umpleau de lumină.
Însă într-o zi, când
am dat la o parte perdeaua,
Tabloul fugise, i
se scursese vopseua!
Și în rama goala
crescuse o fereastră adevărată
De atunci, nu mai
regret nimic, niciodata...
