Povestea unui fulg de nea

I

Iarna aceea nu ninsese încă
Zile la rând copiii priviseră norul

Își ascunseseră în liniștea adâncă

Păsările, degeaba, zborul...

Fulgii aveau rău de înălțime

Sau poate se îndrăgostiseră de cer

Poezia iernii nu mai avea rime

Și nici ger.

Primăvara apăruse deja în copacii mai înalți

Când un fulg neatent a alunecat

Zborul lui le-a dat curaj celorlalți

Să ningă-au învățat.

Uneori să începi ceva e foarte greu

Alteori totul începe cu-o eroare

Dar fiecare drum e drumul tău
Și are un rol, un loc, un sens ... dacă ai răbdare!